Partidul Neamul Romanesc Partidul Neamul Romanesc

STATUL PARALEL VS. INTERESUL NATIONAL – ANALIZA

Prof.univ. dr. General de brigadă (r) Constantin ONISOR
Membru corespondent al AOS-R
Secretar General – Partidul Neamul Românesc

 

Argument

În ultimii ani a apărut și continuă să apară în societatea românească ceva greu de înțeles, despre care se spune că de fapt se manifestă cu deosebită intensitate și densitate. Sunt probleme și aspecte legate de ceea ce se comentează în spațiul public și cel academic ca fiind statul paralel, o figură de stil a unei realități pe cât de enigmatică, pe atât de nocivă. În această chestiune s-au exprimat multe opinii, cu grade diferite de controversă, încadrate în temele actuale de dezbatere ale factorului politic, cu focalizare pe securitatea națională modernă. Nu au rămas în afară nici relațiile internaționale, care au (de)generat  în teorii ale conspirativității.

O analiză a conținutului dezbaterilor publice de până acum, ne-a permis să afirmăm că au fost de fapt multe vorbe și vorbărie cu multe presupuneri, confuzii grosolane și mai stilate, dar puține clarificări ideatice de profunzime. Au fost prezentate sau emise pe loc și spontan păreri care mai de care mai șocante, dorite originale și chiar filozofice. Pentru “beneficiarul receptor multimedia”, acestea mai mult au dezorientat în dorința de cunoaștere, astfel reușind să închidă culoarele favorabile de pătrundere către esența dezvăluirii conținutului conceptului și a manifestării reale a acestuia.

De aceea apreciem că este absolut necesar măcar de o sistematizare ideatică în legătură cu conceptul statului paralel, adică să se identifice și să se definească cum a apărut, cum se prezintă în plan organizațional și managerial, care îi este menirea și funcționalitatea sistemică și mai ales efectele deosebit de nocive ale prezenței mereu active ale acestuia în toată ierarhia managementului strategic și național.

În viziunea noastră, focalizarea operațional-acțională cu cele mai afectate de existența și prezența activă și funcționalitatea discretă a statului paralel au fost și sunt elemente principale ale interesului național.De aceea, afirmăm și vom încerca să demonstrăm că legătură biunivocă dintre statul paralel și interesul național se poate exprima numai cu utilizarea prepoziției “versus”, cu toate cele trei semnificații ale sale.

Statul paralel

Din studiul analitic al unor materiale din țară și din afară am putut deduce cu ușurință că apariția statului paralel este legată destul de mult și de criza economico-financiară și politico-socială care a bulversat normalitatea existențială a statelor și chiar a sistemelor integrate de state din Europa.

Greutățile generate de criză au fragmentat societatea, instituțiile devenind tot mai limitate sau chiar incapabile, managementul strategic tot mai ineficient pentru a face față realităților complexe și dinamice. Prezența pe teritoriul țării a factorului economic multinațional a fost un prilej favorabil să devină și mai activ în ceea ce privește aspectele de interes național propriu. În același context, instituții și structuri de reprezentare a unor state în țară noastră au exploatat la rândul lor situația de criză și s-au oferit “să sprijine”, nu lipsit de interes, anumite măsuri și acțiuni la nivelul național, direct ori prin agenți economici multinaționali.

Așadar, evidențiem o relativă conjunctură favorabilă a apariției statului paralel, dar susținută și evidențiată ca atractivitate și oportunitate economico- politică de la bun început prin subiectivitatea unor factori de putere de sorginte internă, exprimând interese de grup restrâns și într-o legătură externă nefirească, pentru promovarea și susținerea de interese comune, deseori în contradicție cu realitățile românești. Dar cum se prezintă și funcționează statul paralel? Au fost identificate mai multe ipostaze, în care instituții fundamentale ale statului au ajuns sub un control direct ori discret al unei fracțiuni sau majorități ale puterii, formate din grupuri cu interese proprii și sprijinind interese antinaționale din afară. La fel de bine, în sfera informațional-decizională s-au manifestat puternice și permanente determinări (controlul voturilor) asupra factorilor decidenți de către elemente interne ale puterii sau sub presiunea instituțională externă, ambele având interese de grup, străine față de nevoile reale la nivel național. În același timp, alte instituții din sfera puterii naționale, și nu numai, sau părți ale acestora au propus planuri și programe care să corespundă intereselor proprii unor grupuri din interior, puse pe câștiguri fabuloase, dar deopotrivă și pentru favorizarea  atingerii unor obiective economice cu valoare de țintă a unor agenți economici internaționali. Forma cea mai perfidă și periculoasă o reprezintă instituția consilierului, instalată de multă vreme în întreaga ierarhie a puterii, formată din grupuri și persoane care influențează sau deturnează decizia către scopuri ce se situează în afara necesităților și utilităților naționale.

Aceste fațete ale prezenței active și funcționalității ierarhice mai mult ori mai puțin la vedere, dar percepute ca efecte ale statului paralel, au fost atât succesive, cât și sincrone, dar ierarhice. Supărător devine faptul că ele pe anumite niveluri și domenii continuă să se manifeste, una din cauzele principale fiind incompetența participanților la decizie, îmbinată cu corupția înalta și ascunsă și însoțită de activitățile de lobby.

În fața acestei realități nemaiîntâlnite, care generează frustrare, confuzie, dezorientare și de multe ori o uimire generală în spațiul public, era firesc să apară întrebări, care indiferent de răspunsul primit, intuit ori dedus, au generat diferite forme de împotrivire și riposte timide. Așa se face că acestea din partea puterii au fost numai declarative, mimate cu măiestrie, organizate riguros și puse pe roluri de amploarea diferită în cadrul unui război împotriva corupției (PSD, Rezoluția de la Herculane). Din păcate și din nefericire această situație continuă și acum, însă fără rezultatele scontate, deoarece totul se epuizează la nivelul și în sfera declarațiilor belicoase.

În cadrul și în condițiile dezbaterilor publice desfășurate cu caracter de permanentă și întotdeauna acide, limbajul utilizat a permis să descoperim utilizarea mai multor sintagme și metafore pentru identificarea și definirea statului paralel, printr-un adaos de cuvinte ajutătoare, precum ilegitim, din umbră, subteran, ocult, putere ascunsă etc., dar niciun cuvânt nu a permis lămurirea și clarificarea conceptului, ba chiar din contra, învăluindu-l în mai mult mister. În consecință, accentuarea confuziei a apărut și după apariția justificată și a altor întrebări de forma: cine este de fapt statul parallel, cine ar putea să exercite o astfel de formă de putere atipică? Pentru a se înțelege, facem precizarea în legătură cu statul de drept/legitim, care nu este altceva decât un ansamblu integrat instituțional-acțional, recunoscut și acceptat, încadrat cu persoane specializate, cuprinzând elemente de valoare pentru existența normală a statului, cum ar fi bunăoară sistemul democratic, principii legate de supremația legii, funcționarea puterilor constituționale, organizarea votului, exprimarea suveranității etc.

Așadar, primele confuzii despre identificarea și definirea statului paralel au apărut de la aceste ultime întrebări formulate. Pentru un răspuns rezonabil apreciem că de fapt este vorba mai mult despre ce este statul paralel și mai puțin cine este? În acest sens, pe baza celor afirmate mai sus deducem cu ușurință și cu toată convingerea că este opus, contrar sau împotriva statului de drept/legitim, dar aflat într-o poziție paralelă și un rol ireconciliabil. Paralelismul poate fi instituțional – acțional în interiorul sistemului de management strategic național ori în afară acestuia, de sine stătător, întotdeauna pe un plan superior și de aceea devine ireconciliabil.

O înțelegere mai bună a existenței paralele a două realități în plan politico-strategic național am realizat după o analiză comparativă temeinică a celor două entități statale, fapt ce ne-a permis să identificăm caracteristicile principale ale statului paralel:

– situarea deasupra legii și a Constituției; legea nu mai este o normă supremă respectata de toți, ci doar un instrument de lucru pentru iliciturile și ilegalitățile activităților proprii din umbră sau sunt invocate numai atunci când servesc intereselor proprii și externe;

– investigarea încălcării legilor sau a Constituției se face cu întârziere, neconvingator, părtinitor, cu modificarea unor acte normative pe “timpul jocului”, deci nu poate fi vorba de corectitudine și onestitate atâta timp cât factorul uman al cercetării este sau poate fi parte component/integrată a structurilor paralele sau care numai funcționează paralel;

– nu acordă valoarea cuvenită rezultatelor votului popular, aleșii nu întotdeauna sunt cei de la urne, ci alții stabiliți în mod misterios, în locuri tainice de către vârfurile oculte ale statului paralel;

– deciziile majore de interes îngust și cu determinări externe se iau după modelul atipic al politologilor americani, în așa numitele „smoke-filled room”, oferind de fiecare dată pentru populația în așteptare obiective formulate tentant și atractiv;

– cel mai grav este faptul că nu se înțelege și nu se respectă conceptul de „răspundere publică”; ei îl percep că pe un afront direct la adresa lor și din acest motiv reactionează în forme diverse de violență domestică față de intențiile și tentativele de exercitare a unui control public;

– au la dispoziție și folosesc frecvent și cu rapiditate împotriva opozanților instituții de forță din propriul sistem și arsenal de proceduri; celor ce li se împotrivesc li se arată un adevărat stâlp sau eșafod al infamiei publice din cadrul luptei anticorupție, dovedind existența de fapt a unei întregi mașinării de propagandă, care oferă “pâine și circ” ca hrană populației și totodată exercită controlul frustrărilor contradictorii ale opiniei publice;

– de mare gravitate este și faptul că drepturile omului au devenit “un moft sau un lux”, pe care poporul cu limitarea și modestia sa spirituală nu și-l permite; de aceea cetățeanul trebuie să rămână un supus permanent; dacă se întâmplă să se invoce Declarația universală a drepturilor omului, de fiecare dată se găsesc rațiuni mult mai înalte pentru a justifica încălcarea legii; foarte ușor și puțin justificat se trece invocarea siguranței naționale și luptei anticorupție, care de fapt au devenit două cortine teatrale pentru “controlul” adversarilor și opozanților, în fața cărora publicul martor aplaudă sau rămâne mut de uimire;

– utilizarea etichetei de „penal” a căpătat o valoare de funcție-cheie în propaganda deșănțată a statului paralel, iar purtătorul ei își pierde instantaneu capacitatea de a spune adevărul. Orice ar spune împricinatul, e lovit de nulitate, nu contează, nemaifiind ascultat ci doar combătut si ostracizat;

– statul paralel ca funcționalitate extinsă manifestă un control unilateral asupra tuturor puterilor din societate – atât cea politică, executivă și judecătorească, dar mai grav controlează chiar și pe cea reprezentată de mass media;

– relele fiecaruia dintre noi devin frecvent criterii fundamentale de selecție și promovare în funcții înalte și cheie a celor care trebuie să devină slujitorii de bază ori câinii de pază în instituțiile paralele;

– la baza evitării manifestării prezenței și controlului societal asupra structurilor statului paralel au creat câteva elemente/instrumente specifice și atent gestionate, care au fost consacrate în timp și întărite în exercițiul funcțiunii organizațional – operaționale, cum ar fi coeziunea echipei și ierarhică, dependența pe orizontală și verticală cu susținere reciprocă între persoanele de conducere și execuție din cadrul structurilor active,  dobândirea individuală și în ansamblu  a unei puteri nemărginite, exprimată într-o forță operațional – acțională greu de stăvilit.

Acum este ușor de remarcat că atribuțiile statului paralel se bazează pe forța care intimidează, descurajează și paralizează prin focalizare permanentă normalitatea societății, pentru atingerea obiectivelor de grup. Aceasta devine ușor posibilă în condițiile în care structurile statului paralel, fiind naționale, sunt sprijinite și acoperite multinațional din exterior, având obiective de multe ori asociate, dar și în circumstanțe în care prerogative ale statului paralel sunt din afară, elementele interne devenind de execuție ca urmare a determinărilor și presiunilor exercitate permanent.

Este incredibil și devine insuportabil cum factori naționali ai deciziei strategice elaborează legi și alte acte normative greu de digerat, într-o flagrantă contradicție cu realitățile societale și sociale interne, făcând jocul unor beneficiari ce se opun dezvoltării României. Așa ceva nu mai poate dura mult ….!!!!???

Într-o formă mai plastică încercăm să dezvăluim structural-funcțional elementele statului paralel, impus extern și consacrat intern la noi ca ceva de “utilitate publică” perversă. La nivelul cel mai înalt, spunem noi conceptual, îl putem asemăna cu o scenă situată deasupra tuturor, unde frecvent se servește “cina cea de taină”. Personajele sunt ușor de recunoscut, fiind printe noi, inclusiv apostolii și trădătorii.

La nivel executiv avem de-a face cu un mecanism de tip “anaconda” ale cărui inele presează, strâng și distrug sau remodelează în plan spiritual și material elemente ale interesului național, după zicala înțelepciunii populare: ”rău este cu rău, dar mai rău este fără rău”.

Peste tot locul în plan instituțional întâlnim coloanele frumos sculptate și ornamentate ale statului paralel, pline de senzori, care “te urzică” dacă este nedecis sau împotrivă, având rolul de a susține interese proprii și de a fi surse de propagandă în influențarea permanentă a factorului social pentru susținerea deciziilor sau măcar pentru o poziție de neutralitate în cârdășie.

Peste tot întâlnim “oamenii statului paralel”, în locurile cele mai active ale societății, cameleoni politici, ”băieți deștepți” în afaceri, decidenți fără competență, autoritate și responsabilitate, care formează cea căreia i se spune “marea gașcă”  ce conduce de mai bine de un deceniu destinele deturnate ale României .

Am evitat până acum să aduc în dezbatere exemple. Sunt foarte multe din toate domeniile și cu toate repercusiunile pentru dezvoltarea durabilă a țării. Am preferat să explic fenomenul, pentru că este o mare și acută nevoie de a fi înțeles în întreaga lui manifestare și funcționalitate, pentru a putea fi eradicat. S-a plâns destul, cu toate tipurile, formele și culorile lacrimilor personalităților politice și persoanelor “beneficiare”, de fiecare dată în cea mai mică cunoștință de cauza, dar a venit vremea că “mortul” să fie îngropat definitiv.

 

 

Interesul național

În analiza noastră am reușit să înțelegem mai mult și mai concret că statul paralel lucrează plasat și axat numai aparent în/pentru interesul național, el fiind mediul de lucru al actorilor statului paralel, atât ca paravan, cât și oferind suficiente instrumente lucrative de dialog și utilitate publică ori de propaganada pe măsură.

Lucrătorii statului paralel în abordarea interesului național speculează faptul că prin formulare, acesta poate să apară relativ vag, că exprimă mai mult aspirații și că în operaționalizare poate genera polemica forțelor politice.

În același timp, exacerbează pe parametrii interesului național, adică pe gradul de generalitate, perenitate, necesitate, utilitate și condițiile de-a fi transpus în practică, determinând sau limitând posibilitatea de a deveni realitate permanentă.

În teoria relațiilor internaționale se explică faptul că interesul național este ceva generic, înglobând de fapt componente sau elemente și obiective naționale, ce vizează deopotrivă, dar distinct, securitatea modernă a statului și bunăstarea cetățenilor.

Pentru a-și ascunde sau camufla intențiile necurate, personajele din vârful statului paralel exacerbează și mai mult pe valoarea de bun public a interesului national, atribuindu-i și caracteristică de vital. Se are în vedere că interesul național combină preocupări ce generează aspect materiale ale securității moderne, dar și cerințe și exigențe morale și etice pentru securitatea națională. Că atare, deciziile în favoarea lor în această privința se doresc să devină imuabile, ce nu pot fi contrazise, cu imposibilitatea de a fi comentate critic.

În practica națională din ultimele două decenii, preocupările pentru identificarea și formularea elementelor interesului național țin de o anumită succesiune ori de un algoritm anume, dar spre surprinderea noastră de fiecare dată au fost ascunse aspecte vicioase și frauduloase.

Concret și practic, în cadrul succesiunii amintite este vorba la început despre identificarea cu subiectivitate a valorii componentelor și trecerea lor interesată în obiective concrete (un prim punct de vulnerabilitate), apoi se continuă cu mijloacele de realizare, care de regulă sunt preferențiate sau predestinate și modalitățile concrete de lucru controlat și dirijat pe întregul flux info-decizional. Deci, aici este locul de apariție și de manifestare a subiectivismului partinic, controlului extern de proximitate și intervenției preferențiale ale celor ce concep și formulează elemente de interes național, percepute public de cele mai multe ori ca grave derapaje, dar acoperite de o propagandă specializată intensă și atent distributivă pe medii și persoane de influență.

Aspecte mult mai evidente și cu efecte în planul securității naționale apar atunci când trebuie să se răspundă la o inițiativa lansată din afară (pe care o putem denumi stimul extern). Tripticul obiectiv-modalitate-mijloc (triptic rezultat din analiza de mai sus) se realizează cu prioritate pentru comandă din afară, indiferent de resursele necesare și utilizate și oricare ar putea fi implicațiile interne generate de intervenția unui factor extern.

O problemă specială a apărut în legătură cu modul în care statul paralel s-a implicat în reproiectarea, păstrarea sau corectarea elementelor din conținutul interesului național, în funcție de conjuncturile din mediul de securitate internațională, unde au apărut sau au fost descoperite frecvente aspecte neclare, insuficiente în conținut, tainice că utilitate, uneori cu prea puțină transparență, care au ascuns un  exces de incompetență. Nici aici nu vom da exemple, dar fiecare dintre noi își poate aduce în atenție probleme și aspecte mai mult ori mai puțin cunoscute din mediul și spațiul public, referitoare la câteva elemente ale interesului național cu valoare fundamentală ori la cele care impun sau permit grade diferite de negociere, pentru a se asigura sau reface un așa zis echilibru inițial în sfera relațiilor interstatale și regionale.

Nu de puține ori, legat de prolematica de mai sus, au apărut informații ce țin de adevărații beneficiari ai interesului și obiectivelor de securitate, angrenați în forme de asociere bizare, tot mai complexe și ascunse cunoașterii generale, ceea ce a făcut ca raportul realitate-percepție să fie deformat. Nu s-a putut garanta întotdeauna că un interes național cuprins în documentele oficiale și oficioase ale statului este un interes încadrat în clasificarea constituțională și rezultată din cerințele practicii politice naționale.

Era de așteptat că statul paralel să nu poată demonstra de fiecare dată că interpretarea dată și viziunea asupra unui element de interes național este conformă cu realitatea. În consecință, a apărut un lucru mult mai grav și anume divergența și convergența opiniilor nu au permis să se ajungă la o adevărată artă a compromisului politic. Această fiind acoperită cu o acerbă propagandă ostilă, culminate și cu demonstrații în forță și de durată, toate influențând negativ, producând întârzieri de durată și tergiversarea sine die a transpunerii în practică a unor obiective de interes național.

Apreciem și noi că este vina statului paralel, care a preferat în locul convergenței / complementarității de interese și negocieri ca baza a unei colaborări temeinice de durată, confruntarea și neconvergența împinse până la conflictul deschis de interese pătimașe, care ar fi putut fi eliminate prin dialoguri constructive la nivel național.

În general, conceptul de interes național este utilizat frecvent de toate categoriile de politicieni și slujbași ai statului paralel, dar puțini, chiar prea puțini,  cunosc semnificația acestuia pentru țară și mai ales gestionarea lui, de la concepție și formalizare, până la apărarea și promovarea sa în situații complexe. Aceasta este încă una dintre rațiunile pentru care am insistat și insistăm pe explicații asupra interesului național.

Constituția României, legea supremă a țării, face numai câteva referiri (în număr de 5) la interesul național, însă fără a-l defini, fie și măcar în cuvinte mai puține și ușor de înțeles, dar cu suficiente posibilități directe de transpus în practică prin deducere.

Poate datorită acestui fapt, Președintele României, Klaus Werner Iohannis  a încercat o îndreptare a lucrurilor în documentul Strategia națională de apărare 2015. Se pot citi în introducerea documentului câteva chestiuni foarte interesante și provocatoare deopotrivă, dar pe care nu prea le-am și perceput ca realizare în integrum, sub bagheta autorității prezidențiale, fapt pentru care citez din document:   ”…, o Românie puternică își apară valorile, interesele și simbolurile care o definesc, bunurile naționale și resursele naționale, precum și instituțiile care o reprezintă”.

În continuare, în același document, sunt precizări de maximă rezonanță, prin aceea că lucrurile nu prea stau așa, fiind obligați să cităm și de astă-dată: “convingerea mea a fost întotdeauna aceea că politica în domeniul securității naționale, în toate componentele ei, trebuie să facă obiectul unui dialog și consens al societătii românesti. Iar ca Președinte îmi revine misiunea și responsabilitatea de-a integra organic politica externă și de securitate în vederea apărării și promovării intereselor noastre naționale”. Cred că este cazul să fac un consult la oftalmo-ORL, deoarece nu văd ce aud.

 

După cum s-au desfășurat lucrurile în România, în ultimii 2-3 ani, te întrebi dacă nu cumva statul paralel își are fotoliul de baza la Cotroceni? Cunoaștem puține preocupări integrate politic consensual în politica românească pentru interesul național legat de securitatea modernă a țării, pentru politica sa externă și ridicarea standardului de calitate a vieții. Rămânem stupefiați în legătură cu opiniile politice ale Președintelui, care au făcut o notă distinctă nejustificată, generând atitudini de respingere ori de tergiversare a ceea ce era așteptat ca necesar de către structurile aflate la putere împreună cu  factorul social. Motivul că trebuie să înțeleagă bine ce se întâmplă în politică românească, fapt pentru care are nevoie de timp suficient, devine și hilar și îngrijorător.

Documentul din care s-a citat mai sus, aprobat de Parlamentul României, prezintă componentele fundamentale ale interesului național în ceea ce privește securitatea natională:

– garantarea caracterului  naţional,  a suveranităţii, independenţei, unităţii şi indivizibilităţii statului, apărarea integrităţii si inalienabilităţii teritoriale a ţării, dar și apărarea și consolidarea democrației constituționale și a statului de drept (compo- nența existențială a României);

– protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale tuturor cetătenilor și garantarea siguranţei lor, alături de garantarea dreptului la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice și religioase persoanelor aparținând minorităților naționale (component existențial a națiunii și neamului românesc);

– valorificarea resurselor şi a poziţionării geostrategice ale ţării sunt îndreptăţite și prin reducerea decalajelor de dezvoltare şi reconstrucţia marilor sisteme publice (componenta geoeconomica și geopolitică a României în plan continental și regional);

– asigurarea ireversibilităţii apartenenţei la sistemul de apărare colectivă transatlantic, precum și consolidarea Uniunii Europene și participarea activă la procesele de integrare în interiorul acesteia (componentă de integrare economico-politică și de apărare ).

Privind interesul național pe dimensiunile prezentate mai sus, statul paralel a comis cu premeditare și fără justificare, de multe ori, măsuri și acțiuni exagerate, precum trecerea unor elemente funcționale firești ale societății în domeniul securității naționale, activitățile normale ale unor cetățeni au fost luate în colimatorul siguranței naționale, ordinea politică democratic s-a dorit a se substitui cu una preferentiala, plină de haos diminuarea potenței economice a investitorilor neaoși, sprijinul nejustificat al unor agenți economici multinaționali, eliminarea persoanelor capabile să participe cu competență la managementul strategic și altele, toate evidențiind modul de lucru în statul paralel pentru modelarea dirijată și controlată a elementelor de interes național din diferite domenii.

În altă ordine de idei, scăpări cu premeditare și private ca abuz s-au produs și în legătură cu garantarea drepturilor minorităților fără a se preciza același lucru și pentru populația majoritară și mai ales care să fie standardul de calitate a vieții de asigurat uniform în toate comunitățile. De fapt se poate remarca faptul că în ultimii 2-3 ani creșterea nivelului de trai a fost o tema publică larg dezbătută cu intervenții din partea statului paralel, care sugerează fără justificare temeinică o reținere și austeritate din motive greu de dovedit și înțeles în practică.

Având în vedere că interesul național poate fi atins și păstrat numai prin conectarea permanentă la realitate, prin evaluarea permanentă și activă a stării de fapt existente în mediul internă țional de securitate și în consecință prin întelegerea superioară a fenomenelor și provocărilor ce caracterizează actualul context internațional. Ca urmare, formularea ca soluție definitivă a unor elemente de interes național poate fi un joc periculos, mult în detrimentul evoluției internaționale a României, care poate rămâne în afară jocului și marilor aranjamente de securitate zonală și regională ce urmează a se înfăptui.

După opinia noastră ne găsim în fața unor evenimente generate geoeconomic și geopolitic, ale căror efecte ne poate obliga să revedem sau să redefinim unele dintre elementele fundamentale ale interesului național. Apreciem că aceasta se poate face doar printr-o consultare publică, în care un rol principal și diriguitor major trebuie să-l joace Academia Română, universitățile, ONG-urile, cultele religioase și alte instituții cu responsabilități în domeniu.

În urmă acestor dezbateri ar trebui să avem realizat ca identificare și definire, pe puncte, elementele de interes național. Acestea la rândul lor vor trebui supuse unui referendum național, în care națiunea să poată să se pronunțe privind acordul pe fiecare din acele puncte.

O simulare a unor asemenea evenimente arată că va fi un proces complex și de durată, costisitor, dar s-ar clarifica multe probleme și aspecte actuale și viitoare. În plus, statul paralel ar putea dispare, ceea ce ar conduce la evitarea continuării producererii multor abuzuri la toate nivelurile.

În continuare, vom prezenta și alte câteva elemente ce țin de interesul național, pe care le suspicionăm că au fost definite și aplicate de către instituțiile fundamentale ale statului sub incidența (presiunea, determinarea și dirijarea) ierarhică a statului paralel, în detrimentul unui stat legitim în ultimul deceniu.

O să începem cu supervizarea și continuarea privatizărilor, numai uneori prin lege (și aceea în folosul unor interese mai puțin naționale), a importante active ale economiei românești. O cercetare atentă a condus la descoperirea că rezultatele privatizărilor nu se regăsesc suficient în investiții naționale sau în fonduri de dezvoltare.

Continuăm cu preocupările, mai puțin bazate pe realitatea românească în ceea ce privește acordarea îndemnizațiilor exagerate și maririlor de salarii, a unor pensii și a ajutoarelor sociale, prin lege, fără să se țină cont că acestea nu pot fi mereu sustenabile, impunând executivului efectuarea de împrumuturi, povară grea pe umerii cetățenilor în viitor.

Mai grav ni se pare blocarea traseului profesional a celor dornici să dobândeasca îndemânări și abilități practice în detrimentul unui învățământ superior (cu toate formele Procesului Bolognia) ultraliberalizat, prilej de mare și înalta corupție, inclusiv în folosul factorului politic. S-a ajuns că astăzi, agenții economici naționali să sufere din lipsa de personal calificat și specializat.

Investițiile făcute, atâtea câte au fost, s-au exercitat preferențial, cu timp mult depășite la finalizare și prețuri finale dublate. Numai instituțiile și persoanele statului paralel puteau să favorizeze aceste grave abateri de la dezvoltarea economică a țării.

Multe dintre aceste rele ale societății românești modelate și exploatate de statul paralel nu ar fi fost posibile dacă Parlamentul nu ar fi făcut parte sau nu este parte, desigur parțial și conjunctural, aprobând legi mai mult ori mai puțin transparente, care au permis deprofesionalizarea segmentului de decizie ierarhică și ocuparea funcțiilor de mare responsabilitate de către oameni politici corupți, în strânsă legătură cu așa-zișii „băieți deștepți”, societatea și economia primind succesiv lovituri distrugătoare, estompate în factorul social printr-o permanentă propagandă deșănțată ori discretă.

Apariția legilor în sprijinul interesului național, fie că au fost croite cu luarea atentă în considerare a determinărilor dinspre statul paralel, fie au fost trecute prin Parlamentul supus unor presiuni politice interne și externe, fie au fost „lucrate” de specialiștii consilieri existenți în toate punctele de lucru strategic pentru elemente de interes național.

În viziunea noastră supunem atenției câteva elemente obligatorii în (re)definerea interesului național cotidian în etapa imediat următoare:

– construirea unui buget care să păstreze și să dezvolte în plin consens național echilibrele structurale, singura modalitate garantată de creștere a calității vieții cetățenilor;

– utilizarea oricăror (re)surse financiare într-o proporție rezonabilă pentru creșterea economică, având în vedere dezvoltarea infrastructurii și a sistemelor existente, dar perimate, în educație, sănătate, cultură, cercetare etc.;

-accentul să cadă pe sistemele cu ample nevoi de  reformare și modernizare (educație, sănătate, justiție, ordine publică, administrație publică centrală și locală), care să aibă efectele scontate și dezirabile de membrii societății ;

-un element de o valoare și utilitate foarte mare vizează performarea aparatului bugetar, prin informatizarea tuturor serviciilor pentru cetățeni, realizarea unui mediu fiscal, legislativ, stabil și predictibil, fără corupție și alte slăbiciuni, atractiv pentru investitorii de pretutindeni, posesori de resurse (bani, tehnologie, management performant) și care pot asigura și piețe de desfacere.

Ca garanție a realizării acestor elemente de interes național poate sta reforma serviciilor de informații, asupra cărora plutește suspiciunea de includere / participare / apartenența la statul paralel sau condamnarea lor pentru atitudinea de espectativă și insuficientă implicare și valorificare informativă în apărarea interesului național. Gândim că este nevoie de o comunitate de informații organizată pe sectoare cu responsabilități naționale și integrate atât în mediul intern, cât și în cel extern și deopotrivă participante activ la confruntarea informațională a NATO și UE.

Nu trebuie să scăpăm din vedere că este necesară încurajarea unei economii sustenabile, care să valorifice toate (re)sursele proprii independent ori prin colaborare și cooperare regională ori prin parteneriate economice benefice pentru dezvoltarea țării. Este timpul și cazul să diversificăm modern activitatea economică, în care să se identifice preponderența producției de mărfuri de utilitate superioară și servicii vandabile ușor, cu valoare adăugată mult mai mare.

Toate acestea este imperios necesar să fie însoțite, sprijinite și reglementate de un cadru constituțional și legislativ adaptat și adecvat, chiar nou, prin care să se producă prezența factorului și activității politice pentru a sprijini mediul de afaceri, eliminarea în exces a prezenței statului în economie, transparentizarea tuturor cheltuielilor, veniturilor și obiectivelor instituțiilor publice etc.

În loc de încheiere

Credem că la baza răului național a stat și continuă să stea actuală clasa politică, care trebuie să dispară, fie prin concediere, fie prin primenire politică internă de partid. Suntem convinși că actuală criză politică din țară este sufficient de profundă, dar prin înțelepciune și voință politică șansele României pot să renască într-un nou context al națiunilor europene.

Evenimentele din 10.08 au permis să fie identificate suficiente indicii precum că mitingul Diaspora a fost cu bună intenție, dar când organizatorii și-au dat seama de aranjamentele de culise ale unui factor intern și extern străin cauzei (statul paralel) și-au retras responsabilitățile, favorizând astfel pe organizatorii din culise ai adevăratului protest să folosească prin deturnare ceea ce se dorea a fi chiar patriotic, ca un paravan al declanșării unei anarhii și a violențelor viitoare.

În ansamblu, statul paralel s-a făcut prezent cu evidență prin câteva intervenții verbale antefactum și mai ales ulterior, inclusiv ale președintelui României în calitate de comandant suprem, cu privire la acțiunile Jandarmeriei, incitarea la continuarea protestelor, violenței și extinderea anarhiei, prin modul în care executivul a gestionat situația de ansamblu ante și post evenimente 10.08, prin modul prea discret al acțiunilor comunității de informații în decriptarea adevăratelor obiective, participanți, mijloace folosite, lideri ai mitingului etc. În acest caz, prevenția ca primă măsură urgentă și permanentă ar fi fost zicala românească “apară-mă de găini, că de câini nu mă tem”.

Afirmăm că în ansamblul mediului național de securitate de câțiva ani, dar cu o intensitate mai mare în perioada 2017-2018, în urmă deselor proteste dirijate și întretinute în stradă, s-a dedus că unii dintre partenerii noștri externi au devenit direct și foarte activi și interesați în schimbări guvernamentale și nu numai, cu structuri și instituții mai favorabile solicitărilor și intereselor lor, care de cele mai multe ori sunt majore, chiar strategice și vizează bogățiile țării, resurse energetice, aurifere și metale rare, fonduri forestiere și silvice, zone agricole, arii fluviale și maritime, o-biective de infrastructură economico-socială de importantă națională. Și pentru ac-este aspecte potrivim zicala românească “apară-mă de prieteni, că de dușmani mă apar singur”.

Rămânem stupefiați că toate aceste manifestări directe, indirecte, presante și care modifică de multe ori normalitatea economico-socială națională, prin acțiunile politice și de natură non-militară, dovedite că fiind ostile, în contradicție cu interesul național și care înseamnă grave atacuri la adresa României, creând dezbinare politico-socială, un război hibrid între români cu susținere din afară, au loc chiar în anul Centenarului Marii Uniri. A nu gestiona cum trebuie situația generală actuală în continuare poate duce către un pericolul nedorit, ca sărbătoarea națională să devină “ziua patimilor și deznădejdii” națiunii române.

Este de dorit să se producă o revigorare la nivel național a activităților structurilor de intelligencepentru a cunoaște permanent ce se întâmplă în țară și în afară ei în legătură cu interesul național, să se ia de cei îndreptățiți cele mai urgente, întelepte și eficiente măsuri, pentru a nu mai fi bănuite de legătură cu statul paralel, de aservire în exces la servicii de informații străine și chiar partenere, de legături în unilateral direcționate cu Președintele României, toate la un loc evidențiînd o creștere a capacității și voinței de a apara interesul național.

Concepte în opoziție

În final concluzionăm că în situația actuală din România cele două concepte nu pot fi legate decât cu prepoziția versus (vs). Această modalitate de abordare a conceptelor ne permite să evidențiem mai mult reciprocitatea determinărilor cu efectele negative suportate economico-social, atât ca urmare a acțiunilor (in)directe ale statului paralel, cât drept consecință a denaturării sau insuficienței elaborări cu valoare remarcată pentru România a principalelor elemente ce țin de interesul național. Vom încerca să explicăm acest “versus” prin trei ipostaze a legăturilor dintre cele două concepte.

Prin versus înțelegem în primul rând că statul paralel este mereu împotriva interesului național, în cele mai frecvente cazuri statul paralel se împotrivește realizarii unor elemente ale interesului național, așa cum elementele au fost proiectate. Dar este cazul că nici cei care veghează la apărarea și promovarea interesului național nu pot rămâne în continuare nepăsători față de intervențiile atipice în plan constituțional ale statului paralel. Este nevoie de ridicarea nivelului de conștiința, mai ales a tinerilor, principalii beneficiari în viitor ai interesului național al României.

Deci în dinamică lor, cele două concepte devin opozante într-un grad din ce în ce mai mare, fiecare în parte încercând să etaleze o forță de a rezista, între acestea existând o permanentă situație contradictorie. Aceste aspecte au fost și sunt permanent vizibile în multimedia din spațiul public romanesc.

Când se pune problema unor elemente de baza ale interesului național, de o importantă indubitabilă, din partea apărătorilor statului paralel se aude frecvent “dimpotrivă”,  “se poate”,  ajungându-se la situația ingrată când niciuna dintre părți nu se poate împacă cu opinia sau acțiunea celuilalt, contrarul de opinie și potrivnicul de acțiune devin cu un grad mare de antagonism.

Cele mai evidente aspecte apar în urma preocupărilor științifice ale instituțiilor abilitate pentru interesul național referitoare la compararea elementelor contradictorii ce apar între statul paralel și interesul național, de unde se poate observa deturnarea, diminuarea, înlocuirea unor elemente de interes național ca urmare a intervenției factorilor distructivi interni sau externi.

Pentru că cele prezentate mai sus să fie oportun identificate și eliminate este foarte mare nevoie de expertiză specializată și instituționalizată, de un factor uman cu înaltă conștiință națională și o voință politică permanentă și toate bazate pe o cunoaștere aprofundată și o perspectivă și prospectivă pe măsură.

Este necesar să se producă nu numai conștientizarea la nivel social a caracterului nefast privind fenomenul și procesele sale distructive – denumit statul paralel, dar și cu rapiditate și fermitate eliminarea abuzului decizional pe întreaga ierarhie strategică națională, sporirea deciziei parlamentare și creșterea calității deciziei guvernamentale, eliminarea presiunilor politice și ale străzii, primenirea clasei politice, întărirea valorii intelectuale a factorului de decizie, (re)formalizarea fluxului info-decizional la toate nivelurile, reforma în justiție, finalizarea luptei anticorupție prin identificarea și judecata trădării și a trădătorilor .

Putem fi siguri că după curățenie vor apare multe goluri, sistemul societal arătând ca un sfaitzer. Dar golurile se vor completa printr-un grad sporit de elaborare cu înțelepciune, numai în interes politic, cu valorificarea elementului tânăr, viguros, cu conștiință românească și dornic de participare la reconstrucția romanească. Intuim numai că va fi destul de greu, din motive ce țin de migrația tinerilor cu calități intelectuale superioare în țări străine, asociată cu afectarea tinerilor rămași acasă de o modernitate occidentală potrivnică interesului național.

Share Post :

More Posts

Lasă un răspuns