Partidul Neamul Romanesc Partidul Neamul Romanesc

Ninel Peia

Presedinte, Deputat Român (2012-2016)

peia@partidulneamulromanesc.ro

CINE ESTE PREŞEDINTELE PARTIDULUI NEAMUL ROMÂNESC?

Te iubesc, Românie!

Eram nimeni când am venit pe lume. Apoi am mers, am simţit ogorul sub tălpi, am mirosit iarba şi teii, m-am căţărat în cireşi şi corcoduşi, am măsurat, am numărat, am stat cu ochii în cer visând ulii şi vulturi, am căutat mere de aur, am vânat Cosânzene şi am umblat printre mioare. Am desluşit litere, am călătorit în jurul satului, am început să cuprind lumea, să fiu Sfarmă-Piatră şi, deseori, Fomilă. Am greşit, m-am căit, am privit iar în văzduh şi m-am ridicat din Ţărâna Neamului. Ajuns mare în ani, şi am descoperit ceea ce am ştiut, neexprimat, mereu. Ceea ce mă înconjoară este România. Mama tuturor mamelor noastre. Uneori ţărancă, alteori regină. Deseori urâtă, dar atât de iubită.
Dar ea trebuie să ştie că este iubită aşa că îi voi spune, încă odată: Te iubesc, Românie!

Te iubesc cu o patimă pe care puţini o vor înţelege, dar cei puţini vor şti despre ce vorbesc. Te iubesc arzând în lumina Ta, Te iubesc strălucind printre visele strămoşilor noştri. Te iubesc cum nimeni n-a mai fost iubit vreodată. Şi când respir respir din România. Dar când expir expir cu dor şi încă o şarjă de iubire trimit spre inima Ta. Şi când dorm, Te iubesc, Românie. Visurile mi le învelesc cu Tine, speranţele le ţes cu Tine, cum să nu te iubesc, Românie? Cum să nu îţi iubesc onoarea, dreptatea, dărnicia şi mila pe care ni le oferi zi de zi. Îţi iubesc mersul, Românie, deşi mulţi nu-l văd, şi alţii nu-l caută. Te iubesc pentru că prea mulţi Te-au urât, Românie. Iubesc eternitatea Ta, iubesc planurile Tale, iubesc destinul pe care mi l-ai ales. Ştiu că mă auzi, Românie, şi ştiu că ai aflat cine te iubeşte din veac în veac, cu puterea strămoşilor care acum sunt uniţi în Tine, Românie. Domnişoară Românie, doamnă Românie, Mamă Românie, te iubesc.

Te iubesc, Românie pentru Neamul meu, pentru plaiuri de vis, pentru bogăţii de care, deseori, suntem nedemni. Te iubesc ca pe Raiul sufletelor curate. Te iubesc, Românie pentru că ştii cum să ne iubeşti la rândul tău. E bine că nu ai icoană, Românie, pentru că aşa te pot cuprinde cu totul in iubirea mea.

Şi îţi mai spun un secret, Românie: nici n-ai idee cât de mult te pot iubi!

Ninel PEIA – Deputat Român (2012-2016)

Iubesc Neamul Românesc! Atât!

Ninel PEIA Deputat Român (2012-2016)

Unul dintre cele mai trainice şi mai constructive sentimente este mândria de neam. Acesta a fost încă din vechime unul dintre pilonii de bază ai lumilor semeţe. Exprimarea acestuia în ceasuri de mare cumpănă a ajutat la salvarea multor identităţi naţionale, şi nu numai în această parte de lume unde zvârcolirile de tot felul sunt în firea lucrurilor. Apartenenţa la un Neam îţi este dată. E un pedigree minunat şi neîntinat de nimeni. A face parte din Neamul tău este un lucru transcendent, scara ta interioară construită de înaintaşii care nu te-au cunoscut, dar care şi-au lăsat speranţele şi dorurile în mâinile tale.  Bucăţică dintr-un Neam, cărămida printre altele atâtea, parte din zidul neştirbit al Poporului tău.  Această aparţinere asumată te ajută să înţelegi graiul acum stins al strămoşilor tăi, te ajută să pătrunzi în însăşi esenţa fiinţei tale, să vezi şi să apreciezi întreaga lume după nişte tradiţii zidite în inima comunităţii tale. Când ai înţeles asta, vei ştii că este mai mult decât o misiune veşnică să păstrezi aceste nepreţuite obiceiuri vii, esenţe nezdruncinate ale proriei tale fiinţe.

Cele de mai sus sunt căutări şi răspunsuri care îmi întăresc mâna ca să scriu câteva rânduri pe care „marii politicieni” de astăzi nu sunt în stare nici să le şoptească, darămite să jure pentru ele şi pentru eternitatea lor.

Da, domnilor, iubesc Neamul Românesc!

Nouăzeci la sută, dacă nu nouzecişinouă la sută dintre politicienii care umplu azi televizoarele expunând teorii care mai de care mai fantasmagorice despre viitorul României, mai degrabă s-ar da de ceasul morţii decât să rostescă public aceste cuvinte care pentru mine au rostul unei rugăciuni. O rugăciune ce o pot transforma în strigăt de luptă sau în vorbă tămăduitoare, în fulgerul ce mă va apăra de duşamani sau îmi va fi pernă duioasă. Cea mai importantă rugăciune după cele închinate lui Cristos, singura făcută pe măsura sufletului şi inimii mele. O rugăciune mare cât coroana de spini a poporului meu. Un tremur printre frunzele codrilor care încă ne aşteaptă să le cinstim veşnicia. Un şir de cuvinte simple ce mă ţine, mereu, cu fruntea sus. Un combustibil secret, dar permanent, al inimii mele, o cheie spre frumuseţea iilor şi iţarilor seculari. Rostirea rugăciunii Neamului aduce eliberare, înălţare curajoasă spre văzduh şi amuşinare de iarbă cu rouă. O vibraţie dulce ce mă face să visez la zile senine şi pline de o pace coborâtă pe un picior de plai rupt din Rai. Oricând dau de greu, aceste cuvinte îmi inundă pieptul ca o alinare. Cuvinte puternice şi minunat de simple ce îmi aduc aminte că nicicând nu voi fi singur, în necaz sau la mare bucurie. Când spun „Iubesc Neamul Românesc!” imi aduc aminte de moşi, dar mai cu seamă de strămoşii care au scris istoria cu oasele lor de oţel, astăzi copleşite de greutatea ţărânii. Mă împing şi strămoşii să îmi recunosc iubirea faţă de Neam şi să le slăvesc jertfa. Câteva cuvinte. Câteva cuvinte, care sunt mai adânci decât fântânile cu ciutură ce stau pe la întretăieri de poteci prăfuite, mai limpezi ca apa de izvor cea binefăcătoare, mai vindecătoare decât odihna binemeritată şi mai aprige decât fioroasele focuri ce se aprind pe dealuri în numele Sfântului Apostol Andrei, farul nostru către iertarea absolută adusă de Mântuitor.

Cuvinte mici în care încape o istorie, un popor, milioane de viteji, nenumărate jertfe, un infinit de crezuri şi nobile speranţe.

Da, iubesc Neamul Românesc! Şi nimeni, nicicând nu mă va putea obliga să mă lepăd de acest lucru, fapt fără de carne, dar care duh este şi duh veşnic va fi.

Neamul Românesc, ca şi sufletul fiecăruia, este nepieritor şi în mijlocul lui stăm acum noi toţi, românii de azi. Puţini sau mulţi, nu are importanţă, tăria unirii inimilor noastre este cea care va da dimensiunea adevărată a poporului român.

Şi vremea a venit.

Vom fi ce-am fost şi chiar mai mult decât atât, spune o înţeleaptă vorbă. Atunci, ce mai aşteptăm?

Ninel PEIA Deputat Român (2012-2016)

Sfânta mea mamă.

Ninel PEIA Deputat Român (2012-2016)

Mama mi-a fost pernă și plapumă, casă și foc, m-a alăptat și a suferit lângă bolile mele, m-a mângâiat și mi-a alinat dureri ce păreau că nu vor trece vreodată. Mi-a fost doctor și vraci, m-a tras, apoi m-a împins ca să fiu un om. Nu mă voia un bărbat, ci numai un om, cu calitățile unui om. De la ea am invățat mila și lupta până la capăt, bunătatea și dreptatea bine împărțite. M-a descântat și mi-a făcut de deochi, mi-a pus mămăliga fierbinte în farfurie, mi-a decojit primul măr și m-a ascuns după fusta ei modestă în vremuri de furtună, când tunetul rupe vânturile văzduhurilor. Mama mi-a arătat primul pui de găină și cum se mănâncă la mese boierești. Ea mi-a spus de ce e bună cartea și de ce să-i iubesc pe moșii mei, din care astăzi e făcută glia Țării mele. Mama mi-a fost și leagăn și pat și pisica torcând de pe sobă și mirosul de pâine la țest și bamele din oală și cămășile cârpite și scovergile cu zahăr și bâlciurile rare și fetițele din colbul drumului, și vara, și omătul iernii, și jalea și dorul și sudoarea și Făt Frumos cu Cosânzeana și cei șapte pitici și măcenicii cei dulci și lacrimile cele amare și juliturile și corcodușele și albinele și șoarecii și compotul și lâna.
Și jertfa mamei mele e mama.
Mama e o lume. Mama a fost o lume. Mama va fi o lume.
Dacă aș fi poet, aș scrie o odă, pictor dacă aș fi, aș picta o icoană, sculptor fiind aș sculpta ceva nemaivăzut.
Pentru că sunt doar un om, aprind câte o lumânare din vreme-n vreme. Pentru păcatele mele, să ma mai ierte și acum, dacă i-am greșit cândva. Sfânta mea mamă.
Fiți buni și cinstiți-vă, fiecare, sfânta voastră mamă. Așa facem de veacuri, așa să facem și în celelalte veacuri. Ca noi. Românește. Ninel PEIA